18 Iulie 2014 – O altfel de aniversare… undeva in Mediterana, intre Cagliari si Mahón(Menorca)
Cu delicatețe dar totodată ferm, am simțit mâna lui Dan care mă trezea. În bezna perfectă din cabină am reușit să găsesc telefonul care afișa ora 3:30 a.m. “Trezește-te că intrăm de cart!” a spus el în șoaptă.
Am urcat pe punte unde m-a trezit instant lumina lunii reflectată în apă. Era mai cald decât îmi imaginam, nu bătea vântul deloc și doar zgomotul motorului în mers te făcea să conștientizezi realitatea.Am scris în jurnal din oră în oră și am vegheat marea ca un vultur, ca nu cumva să se apropie cineva de barca…
La ora 4:00 a.m. am notat ptr prima dată în jurnalul de bord:
Course Steered-282°; Wind-3,3 ; Sea-1; Weather-G(ood); Visibility-20(miles); Position-39.12.99/6.26.15. Nu înțeleg nici acum prea mare lucru din ce am scris, în afara faptului că vântul abia adia și că vizibilitatea era maximă.
Nu s-a întâmplat nimic, doar luceafărul de dimineață ne-a apărut pe neașteptate, dând impresia că suntem urmăriți de un avion. Era absolut senzațional. Zarea începuse să se lumineze la răsărit, în schimb restul orizontului rămânea întunecat total.
N-am văzut niciodată Aurora boreală, dar dacă un răsărit te poate impresiona în felul acesta, îmi imaginez că Aurora boreală te lasă fără cuvinte pentru mult timp. Am simțit această dimineață ca pe un dar deosebit.
Pe la ora 10:30 au apărut pe punte căpitanul Bogdan și Cristina, care făcuseră de cart până la 3:00 când a intrat Dan.
Pe la ora 12:00 a început să adie vântul, așa că imediat ne-am mobilizat cu toții ca să ridicăm pânzele. Din păcate nu era atât de puternic pe cât ne-am fi dorit noi, dar destul cât să ne permită să punem main-ul și genova în “fluture”. Mi se pare forte interesantă această abordare în navigatul pe vele și se pare că ajută teribil atunci când vântul bate fix din spate.
Pe la ora 13:30 Cristina a început să robotească prin bucătărie, pretinzând că-i este foame. Am văzut că taie niște felioare de măr, apoi înfige în ele niște boabe de struguri, dar nu m-am impacientat deloc, pentru că știu că stilul ei este mai sofisticat în a-și prepara și-un banal sandwich. Doar că…la un moment dat au dispărut cu toții de pe punte. Și-au apărut toți trei în șir indian cântându-mi “La mulți ani!”. M-au impresionat teribil că și-au dat silința să-mi ofere o aniversare în toată regula, cu “tort”, șampanie, lumânări și cadouri. De fapt, poate ei n-au conștientizat în acel moment că de fapt mi-au oferit ceva mai mult: o aniversare specială și-o experiență unică. În mijlocul Mediteranei, la zeci de mile depărtare de civilizație, într-o liniște străpunsă doar de fâlfâitul velelor, se auzea un sincer “La mulți ani!”, cântat de soțul și prietenii mei.
Și ca aniversarea să fie completă, pe la ora 18:20 am intrat în golful care ducea spre Maó-Mahón din insula Menorca. Se pare că este un port cu o veche istorie și al doilea port natural din lume, după Pearl Harbor din Hawaii, datorită adâncimii apei. Mi s-a părut un amalgam de clădiri absolut cuceritor, cu diferite stiluri arhitecturale, începând cu clădirile în stil renascentist, tipic Țărilor de Jos, sau bisericile în stil gotic pline de istorie și terminând cu clădirile Art Nouveau, întâlnite pe străduțele înguste ale orașului.
Aniversarea mea s-a încheiat cu o cină delicioasă, cu produse locale (în special starters, cum s-ar zice: tapas), la un restaurant fără pretenții pe colțul unei străzi, dar care-ți oferea o priveliște spre vile burgheze, înconjurate de palmieri gigantici.
Mi-a rămas în minte gustul bun. Nu al mâncării, ci al zilei mele de naștere petrecută ALTFEL, datorită oamenilor deosebiți care m-au însoțit. MULTUMESC!
Restul povestilor le gasiti pe http://www.velierpolepole.ro/
Când am descoperit sailing-ul acum 9 ani prin Adriatică, am crezut că mă voi plictisi îngrozitor pe mare, unde ai senzația – privind de pe mal – că nu se întâmplă nimic. Între timp am încercat și Marea Caraibelor (Atlantic) în aceeași formulă de echipaj ca acum. Dar pot spune că ultimele două veri petrecute pe velierul Pole Pole în Egee și Mediterană, în care am străbătut peste 800 NM, mă fac să aștept vara cu nerăbdarea unui copil.
Aici am incercat sa evoc o zi petrecuta pe mare. Si totodata sa multumesc tuturor prietenilor care mi-au trimis felicitari (pe telefon sau Fb) de ziua mea, carora din motive obiective nu le-am putut raspunde imediat